Ăsta nu-i un țipăt răgușit.

Doamnelor și domnilor, în niciun caz nu regret ce-am făcut. În niciun caz nu cred că trebuia să rămân.

Doar că plecatul de acasă nu-i chiar așa de ușor precum pare. Ar trebui să fie, ziceți, pentru o scorpie și mai ales pentru această scorpie. Și sunt total de acord cu dumneavoastră până la un anumit punct.

Eu am plecat de acasă când iubeam. Iubeam casa dar mai ales omul din ea. Și mă iubea și el cu o intensitate uimitoare încât ni se părea uneori că suntem singurii nebuni care se iubesc în lumea asta. Și totuși am plecat.

Danezia asta parcă e o altă lume. O lume stranie și sumbră în care nu-mi prea doresc să trăiesc. Și mi-i dor până și de mucurile de țigară de pe străzi. Eu care vroiam să plec oriunde numai să nu mai rămân acasă. Ehei, dar atunci nu iubeam :).

Dar dumneavoastră ce mai faceți? Cu sănătatea cum mai stați? Vă mai deranjează norii de pe cer atunci când stați pe băncile din Cetății sau faptul că nu se văd stelele de lângă crucea de pe deal? Mă mai cunoașteți au m-ați uitat?

Dar oare el mă mai cunoaște?

I don’t know how you’re suposed
To find me lately
And what more could you ask from me
How could you say that I never needed you
When you took everything
Said you took everything from me.

Intens.

Dumnezeule, prima lună din Ianuarie o să treacă atât de repede și va lăsa atâtea urme… Nu îmi vine să cred că am trecut de mult de 1 Ianuarie, o zi liniștită și plină de pace. Ce norocoasă sunt și ce viață frumoasă am! Ce oameni frumoși în jur și ce mândră sunt de ei!

More to come după groaznica zi de 19 Ianuarie, cand am 2 deadline-uri. V-am scris ca să știți că mă gândesc la voi… Și ca să nu uitați de mine!

P.S. Tudor, poți să-mi aduci aminte joi să sun la parașutiști din nou : ))?

>:D<

B.

Retrospectiva grozavă și ușor sentimentală a celor 20 de ani de viață.

Să fim de la început înțeleși: adjectivul „grozavă” își găsește locul în titlu numai și numai datorită asemănării cu „a se grozăvi”=a face pe grozavul. Pentru că postarea asta miroase a iubire de sine peste limita admisă. Dar mă veți înțelege voi cândva, dragii mei :).

Astăzi, după multe luni de amânare, Scorpia își redactează CV-ul. Și e uimită de mulțimea lucrurilor pe care le-a realizat în cei 20 de ani de viață. Printre numeroase diplome (39, mai exact), badge-uri (17 la număr), brățări (4), fotografii, grupuri pe yahoo/gmail, foldere sortate alfabetic în Pisi, astăzi a găsit multe și magnifice amintiri.

Păi cum să nu-mi aduc aminte cu drag de diploma denumită „Cel mai fidel cititor”, primită în fragedă pruncie? Sau de badge-ul cu numele lui (grozav personaj)? De brățara de la Peninsula ce să mai zic? Sau despre toate conferințele și plimbările prin țară și nu numai? Trebuie să concluzionez că am trăit o viață interesantă și intensă :).

Și 2010 a fost de departe cel mai frumos an posibil. Un an căruia i-am atătat atât de multe lucruri… Cum să spere, cum să zâmbească, să se ascundă și să iubească, i-am arătat cum să crească frumos și complex dar și cum să învețe din greșeli. Și eu am învățat cum să deslușesc fraza „La cât de multe trăiești, la sfârșit nu îți mai pasă dacă iei diplomă sau nu”.  De 20 de ani trăiesc, e aproape o veșnicie :).

La sfârșitul lui 2009 dorința mea a fost să mă plimb prin țară. Și așa am făcut. La sfârșit de 2010 mi-am pus în gând să plec în cât mai multe țări. Și așa am să fac.

Păi, „Bine ai venit, 2011” și „Rămâi cu bine, 2010”, anul meu de suflet. Un an care m-a învățat atâtea…

Notă: Aș putea să scriu un eseu de cel puțin 10.000 de cuvinte despre cei 20 de ani ai mei. Dar ar avea vreun rost? Cine ar înțelege ceva, în afară de Scorpia însăși?

MGMT – Kids

2011 e anul meu. Am zis!

Acum m-a lovit. Acum, când am creat un nou folder în Pisi cu numele „2011”, care s-a așezat cuminte sub cel numit 2010. Am început o nouă viață, la fel de roșie ca unghiile mele. 2011 o să fie cel mai frumos an al vieții mele. Și cum la sfârșit de 2010 m-am apucat de evaluări și planificări, știu sigur că în 2011 o să fac următoarele lucruri:

  • voi călători în cel puțin 3 țări
  • (dacă mă las de lene și se lasă și ea de mine) o să aplic la Universitatea din Copenhaga până pe 15 Martie
  • dacă sunt acceptată în Iulie mă mut în Danemarca 🙂
  • (dacă nu mă las de lene și nici ea de mine) voi aplica pe poziția de Regional Coach (vai cum îmi tresaltă inima de fericire)
  • mă înscriu la Parașutism -> sar cu parașuta
  • o să fiu pe rând Faci, Conference Manager, Coach, Mentor
  • voi face câteva experimente îndelung premeditate
  • o să fac bani

Mai am câteva însă le țin pentru mine :). Dacă aveți nevoie de ajuor în elaborarea planurilor voastre de viitor, apelați cu încredere la Scorpie, care vă va oferi cele mai bune unelte existente :).

Dude și duzi.

Dragii mei, știți voi cumva ce e acela un dud? Un dud este cel mai frumos pom de pe suprafața pământului.

Când eram mică, eu și vecinii mei (la fel de mici)  împreună cu vecinul (mult mai mare) din cealaltă curte, dețineam un dud. Bine, dudul era de fapt în curtea vecinului dar, contribuind în fiecare an la dispariția fructelor, era cumva logic că pomul trecuse și în posesia noastră.

Mno, dudul nostru făcea dude. Nu știu merele, perele, bananele și pomelo când se coc însă dudele se coc vara (să nu îndrăzniți să mă contraziceți :)). Și vara, când vedeam fructele vișinii și zemoase, îi făceam în ciudă soarelui care ne fierbea căpățânile de copii și ajutam dudele să scape de căldură. Chit că apoi știa tot cartierul ce făcuserăm (din cauză că roșul de pe limbă nu trecea cu una cu două).

Ei bine, cum adulții ăștia au conspirat împotriva copilăriei noastre, mă trezesc acum vreo lună fără umbra binefăcătoare a dudului. L-au tăiat, nemernicii! Așa că apelez la voi: dacă știți undeva vreun dud ale cărui dude vor la vară să scape de căldură, să-mi dați de știre negreșit. Și prompt, rogu-vă!

P.S. Pentru cei care nu știți cum arată o dudă, vă atașez o poză. În engleză mulberry.

 

ULBS organizează Revelion 2010-2011.

Eh, ca un student conștiincios, mă plimbam astăzi pe site-ul ULBS când am dat peste o știre mega interesantă: ULBS organizează Revelionul 2010 în Cantina de lângă Bdul Victoriei și în Centrul Academica (nu am găsit adresa exactă însă, dacă nu mă înșel, e pe Banatului și e bestială locația).

Pentru 120 de lei puteai să mănânci legume mexicane cu lămâie alături de oameni din ULBS. Doar că deadline-ul (să vorbim ca niște adevărați studenți) până când se puteau rezerva locuri era 23 Decembrie.

Mă roade curiozitatea – oare cine din conducerea ULBS chiar participă la revelionul ăsta? Poate la Centrul Academica (unde sunt doar 45 de locuri) să găsești profesori sau angajați ULBS. Ei bine, meniul e destul de cuprinzător pentru mine (vă jur că prăjitura Diplomat a fost prima care mi-a sărit în ochi din meniu :)).

Pentru mai multe detalii: http://www.ulbsibiu.ro/ro/evenimente/events.php?news_id=1338.

Offtopic: Știe cineva cum să fac să-mi vină pe e-mail știrile și evenimentele adăugate pe ULBS? Nu vreau prin Google Reader, vreau direct pe e-mail :).

Ah, Cluj!

Locuiam într-o galaxie mult prea îndepărtată și totul era cu susul în jos. Eram doi. Eram diferiți.

– Mai sunt patru ore fără șase până voi pleca, am spus.
– Timpul nu contează atunci când te grăbești, mi-ai răspuns.

Nu te înțelegeam. Erai atât de diferit și vorbele tale nu aveau nicio noimă pentru mine. Știam că nici tu nu mă prea înțelegeai. Nu eram perechea potrivită, ba dimpotrivă.

– Ce să facem? Am putea să vizităm câteva stele înainte să plec, ți-am șoptit.
– Să stăm pe pat doar, vizitându-ne unul pe celălalt.

Și în cele patru ore fără șase am învățat toate trăsăturile feței tale, putând să te redau fidel din praf stelar, dacă aș fi vrut să te revăd.

– Mă vei uita.

Ai spus-o atât de sigur încât te-am crezut pe loc. Cum să nu te uit când ești atât de departe de tot ce am cunoscut până acum? Când ceasul a bătut cinci ceruri și un soare eu am plecat. Iar în scurt timp ai plecat și tu spre galaxia ta. Cum pot să-mi explic ce-a fost? A fost ceva nemaiauzit, nemaiîntâlnit, neimaginat măcar.  Ce s-a întâmplat între noi doi a fost supranatural. Și s-a terminat. E gata.

Adio, ființă înaltă și puternică. Adio luminilor tale, îmbrățișărilor tale și nenumăratelor ființe din ființa ta. Te-am uitat deja și nici praf stelar nu mai găsesc prin lume.

Ah, Cluj!


Onirama – Klepsydra

Für Elise.

Postarea aceasta este pentru Eliza și pentru Eliza numai.

Prin prezenta îi mulțumesc pentru cadoul magnific pe care mi l-a făcut la Secret Santa Blogmeet. Mi-a dăruit un tricou cu Serj Tankian și un moșuleț din ciocolată. Dacă moșul a fost devorat din prima seară de niște dinți pofticioși, tricoul va rămâne al meu pentru vecie. Și dacă se gândește cumva Serjicalitatea să se întoarcă la Sibiu cândva, eu îl voi aștepta cu mândrețe de tricou.

Pentru cei care nu știți, Serj Tankian e artistul meu preferat (asta de când SOAD s-au despărțit). M-am bucurat când  a venit în Sibiu și deși nu aveam de gând să-i cer autograful (sau alte lucruri pe care le cer fanii înrăiți), întâmplarea a făcut ca sfârșitul Artmania să mă găsească și cu poză și cu autograf.

Mulțumesc, Elizule, venisem la Blogmeet fără nicio așteptare, credeam că o să fiu mulțumită cu orice fel de cadou. Dar am plecat acasă nu numai cu cel mai frumos cadou ci și cu multă fericire :). Și acum, un cântec care a fost scris special pentru tine :).

Ce drăguț în Pălti.

Ieri am fost în Pălti, la World Snowboard Day, cu Brylu, Eliza și Monica. Frigul nu ne-a împiedicat să fim pe pârtie alături de rideri, pe placa de snowboard (Moni) și pe vârfuri de munte, la fotoșutinguri :).

A fost foarte fain la Arena Platoș. Desigur, era și mai frumos dacă nu se vedea pământul și era totul acoperit de zăpadă (mai avem și pretenții :)). Dar, per total, a fost o zi memorabilă. De întors ne-am întors cu Gigel și cu Ada, care sper că s-au simțit la fel de bine ca și noi :).  Bravo bloggeri, bravo rideri!

 

Sfârșitul campaniei „Darul meu pentru Crăciunul lor”.

Astăzi proiectul nostru drag se încheie. Vă așteptăm în Carrefour de la 18:00, unde puteți asista la un scurt program artistic pregătit cu grijă de Gigel. De asemenea, puteți să-i cunoașteți pe cei 25 de bloggeri care s-au alăturat campaniei și pe cei 25 de micuți cărora le vom înveseli ziua (mulțumim ARAPAMESU). Pe această cale, vreau să mulțumesc tuturor celor care s-au implicat, atât sponsorilor, partenerilor și celor care ne-au ajutat în găsirea activităților, cât și bloggerilor sibieni, care s-au alăturat într-un număr destul de mare campaniei.

Bloggeri:
Moni
Pancu
Razvan
Tudor
Brylu
Rareshul
Călin Blaga
Achilianu
Tomitzel
Brunette Attitude
Iulia
Raluca
Shnucky
Bogdan Gheorghita
Diana-Ribana
Scorpia
Marius Ogrean
Ada
Cipi
Eliza
Maria
Daninhodj
Parfum de Femeie
Domnita Ralu

Parteneri:
– Antena 1 Sibiu, Eveniment TV, Sibiu100%, Turnul Sfatului, Sibiul.ro, CityNews Sibiu, KissFM