Femeia-molie.

Femeia-molie credea că e singura femeie adevărată. Că se născuse din fluturi și alte căcaturi de genul.

Femeia-molie nu fusese molie întotdeauna. La început fusese doar o fată înaltă, puțin cam slabă, cu pielea galbenă prin care se vedeau macabru venele. Cu trecerea timpului fata deveni femeie, una prea galbenă și prea sinistră pentru a fi vreodată iubită.

Își petrecea zilele în camera semi-întunecoasă, vorbind cu sine și citind. Nu-i părea rău pentru singurătatea sa, mai degrabă își căuta propria tovărășie cu o încăpățânare de om nebun. Era prea singuratică și oamenii nu iubesc astfel de ciudățenii. 

După o vreme nici nu s-a mai obosit să se ridice din scaun când suna poștașul la ușă. Apoi nu s-a mai obosit să ridice mâinile pentru a se apăra de molii.  Încetul cu încetul, moliile i s-au adăpostit mai întâi în bluza groasă și apoi în piele. După un timp, a devenit și ea o molie maro și solzi gri i-au luat locul pielii. Era atât de hidoasă încât nimeni nu o putea iubi, nici măcar ea nu se mai  putea iubi.

Apoi, pentru ca povestea să aibă farmec, femeia-molie a început să spună tuturor că s-a născut din fluturi. Și alte căcaturi de genul.

Morala: Fără iubire orice femeie devine o molie!