Dude și duzi.

Dragii mei, știți voi cumva ce e acela un dud? Un dud este cel mai frumos pom de pe suprafața pământului.

Când eram mică, eu și vecinii mei (la fel de mici)  împreună cu vecinul (mult mai mare) din cealaltă curte, dețineam un dud. Bine, dudul era de fapt în curtea vecinului dar, contribuind în fiecare an la dispariția fructelor, era cumva logic că pomul trecuse și în posesia noastră.

Mno, dudul nostru făcea dude. Nu știu merele, perele, bananele și pomelo când se coc însă dudele se coc vara (să nu îndrăzniți să mă contraziceți :)). Și vara, când vedeam fructele vișinii și zemoase, îi făceam în ciudă soarelui care ne fierbea căpățânile de copii și ajutam dudele să scape de căldură. Chit că apoi știa tot cartierul ce făcuserăm (din cauză că roșul de pe limbă nu trecea cu una cu două).

Ei bine, cum adulții ăștia au conspirat împotriva copilăriei noastre, mă trezesc acum vreo lună fără umbra binefăcătoare a dudului. L-au tăiat, nemernicii! Așa că apelez la voi: dacă știți undeva vreun dud ale cărui dude vor la vară să scape de căldură, să-mi dați de știre negreșit. Și prompt, rogu-vă!

P.S. Pentru cei care nu știți cum arată o dudă, vă atașez o poză. În engleză mulberry.

 

ULBS organizează Revelion 2010-2011.

Eh, ca un student conștiincios, mă plimbam astăzi pe site-ul ULBS când am dat peste o știre mega interesantă: ULBS organizează Revelionul 2010 în Cantina de lângă Bdul Victoriei și în Centrul Academica (nu am găsit adresa exactă însă, dacă nu mă înșel, e pe Banatului și e bestială locația).

Pentru 120 de lei puteai să mănânci legume mexicane cu lămâie alături de oameni din ULBS. Doar că deadline-ul (să vorbim ca niște adevărați studenți) până când se puteau rezerva locuri era 23 Decembrie.

Mă roade curiozitatea – oare cine din conducerea ULBS chiar participă la revelionul ăsta? Poate la Centrul Academica (unde sunt doar 45 de locuri) să găsești profesori sau angajați ULBS. Ei bine, meniul e destul de cuprinzător pentru mine (vă jur că prăjitura Diplomat a fost prima care mi-a sărit în ochi din meniu :)).

Pentru mai multe detalii: http://www.ulbsibiu.ro/ro/evenimente/events.php?news_id=1338.

Offtopic: Știe cineva cum să fac să-mi vină pe e-mail știrile și evenimentele adăugate pe ULBS? Nu vreau prin Google Reader, vreau direct pe e-mail :).

WTF? My computer’s gone crazy!

Ieri am intrat în Winamp, să ascult (ca tot omul) niște muzică. Una dintre melodii era denumită „1”, pentru că e o melodie turcească și nu știu să pun caracterele lor ciudate. Și plug-in-ul meu „Lyrics” s-a gândit să facă drăguț de mine, pentru că e Crăciunul și oamenii sunt bine-dispuși 🙂.

P.S. Vedeți ce skin mișto am :)?

„Computer Time

I know you wanna touch my keys..
Oh yeah, I like that.
Oooo
Why don’t you run your sexy fingers along my monitor now? But be gentle its been a while for me. Oh that feels nice.

Now I want you to rub my touch pad.. Make it last long..
Oh yeah, I like that baby, a little more rough now.
Eject me and put something hard and round in me. Oh oh uh uh uh!
UH! UH! FASTER FASTER! UH UH! 22X BABY ALL THE WAY!! FASTER UH! UH! YEEEEAAAAAAHHH!!!!!

Your Computer has encountered a problem and needs to close. We are sorryfor the inconvenience.
If you were in the middle of something, the information you were working on might be lost.
Please tell Microsoft about this problem.
There is cab fare on the night stand.”

 

Ah, Cluj!

Locuiam într-o galaxie mult prea îndepărtată și totul era cu susul în jos. Eram doi. Eram diferiți.

– Mai sunt patru ore fără șase până voi pleca, am spus.
– Timpul nu contează atunci când te grăbești, mi-ai răspuns.

Nu te înțelegeam. Erai atât de diferit și vorbele tale nu aveau nicio noimă pentru mine. Știam că nici tu nu mă prea înțelegeai. Nu eram perechea potrivită, ba dimpotrivă.

– Ce să facem? Am putea să vizităm câteva stele înainte să plec, ți-am șoptit.
– Să stăm pe pat doar, vizitându-ne unul pe celălalt.

Și în cele patru ore fără șase am învățat toate trăsăturile feței tale, putând să te redau fidel din praf stelar, dacă aș fi vrut să te revăd.

– Mă vei uita.

Ai spus-o atât de sigur încât te-am crezut pe loc. Cum să nu te uit când ești atât de departe de tot ce am cunoscut până acum? Când ceasul a bătut cinci ceruri și un soare eu am plecat. Iar în scurt timp ai plecat și tu spre galaxia ta. Cum pot să-mi explic ce-a fost? A fost ceva nemaiauzit, nemaiîntâlnit, neimaginat măcar.  Ce s-a întâmplat între noi doi a fost supranatural. Și s-a terminat. E gata.

Adio, ființă înaltă și puternică. Adio luminilor tale, îmbrățișărilor tale și nenumăratelor ființe din ființa ta. Te-am uitat deja și nici praf stelar nu mai găsesc prin lume.

Ah, Cluj!


Onirama – Klepsydra

Despre cretinii care țin traininguri pe leadership.

Cel mai tare urăsc să salut pe cineva și să nu-mi răspundă. E cel mai ușor mod de a mă face să antipatizez persoana respectivă.

Pe locul doi se află idioții care țin traininguri pe leadership. Sunt cei mai degeaba oameni pe care i-am văzut vreodată (am explicat ce înseamnă să fii un om degeaba). Probabil că toți trainerii vor face ochi mari și tâmpiți atunci când vor citi acest post. Voi continua totuși postarea, sperând să vă lămuresc.

Imaginați-vă o sală de 5, 10, 20, 80, o plenară întreagă (150?) de oameni care asistă la training, într-un anumit loc, la un anumit moment. Toți acești oameni sunt învățati că oricine poate să devină lider (a se citi că ei pot să devină lideri), că e atât de simplu și ușor de atins încât trebuie doar să te hotărăști când să te apuci de treabă. Mâine alte zeci sau sute de oameni vor asista la același training, care-i va umple de motivare și de dorința de a-i  conduce pe alții.

Acum gândește-te că din grupul acela de oameni doar unuia i s-a aprins luminița lăcomiei în ochi. Se hotărăște să profite de toate oportunitățile că, de, viața-i scurtă. Așa că vrea să fie lider. Chiar dacă nu știe cum să lucreze cu oamenii și nu-i înțelege, în urma trainingului are brusc o revelație. El de ce nu ar putea să devină lider? Adică, are dreptul să încerce, nu? Și nemernicul ăsta mic (uneori nemernica), crezând că totul i se cuvine ajunge, să zicem, la conducerea unei organizații/companii. Ce crezi că se întâmplă, prietene?

Îți spun eu. O să fie genul de om care așteaptă ca toți să își facă treaba și el să fie omul din umbră, care dă indicații. Când cineva îndrăznește să-i atragă atenția că lucrurile nu merg bine  o să dea vina pe cei din jurul său. O să caute să-i înlăture pe cei care fac lucrurile mai bine decât el sau pe care oamenii îi apreciază mai mult. O să ajute cu dragă inimă la distrugerea atmosferei plăcute dintre colegi. Asta o să ducă la scăderea performanțelor și la pierderea membrilor pentru care e important ca mediul de lucru să fie primitor. Apoi nemernicul (uneori nemernica) o să creadă că e de datoria lui să arate vinovații, așa că va începe să sancționeze. Ăsta e momentul în care organizația/compania se duce de râpă (asta dacă nu apare o altă persoană care să salveze situația). În ultimul caz, organizația/compania se redresează și nemernicul se bate singur pe umăr pentru treaba extraordinară pe care a făcut-o.

Astfel vedem cum un lucru atât de banal – trainingurile pe leadership – pot afecta grav o organizație/companie. Pentru că în urma lor, unui idiot poate să-i vină ideea că-și poate exersa aptitudinile de lider oricând, chiar dacă asta va duce la distrugerea locului unde lucrează.

E cât se poate de logic că nu e chiar atât de simplu să conduci bine o mână de oameni. Și, să fim serioși, dacă era atât de ușor să devii lider, eram unii liderii altora. Deci: ăștia care țin trainguri pe leadership sunt niște șarlatani, pentru că pretind sume uriașe pentru lucruri care nu se pot dezvolta decât foarte greu și niște manipulatori care se folosesc de tehnici de persuasiune, NLP sau ce vrei tu, pentru a induce idei greșite participanților (liderii adevărați se nasc cu anumite aptitudini, nu și le dezvoltă pe bani grei).

P.S. Știi cât costă un training pe leadership?  Suma e în euro, are trei cifre și e suma pe care o plătește UN SINGUR participant.

Für Elise.

Postarea aceasta este pentru Eliza și pentru Eliza numai.

Prin prezenta îi mulțumesc pentru cadoul magnific pe care mi l-a făcut la Secret Santa Blogmeet. Mi-a dăruit un tricou cu Serj Tankian și un moșuleț din ciocolată. Dacă moșul a fost devorat din prima seară de niște dinți pofticioși, tricoul va rămâne al meu pentru vecie. Și dacă se gândește cumva Serjicalitatea să se întoarcă la Sibiu cândva, eu îl voi aștepta cu mândrețe de tricou.

Pentru cei care nu știți, Serj Tankian e artistul meu preferat (asta de când SOAD s-au despărțit). M-am bucurat când  a venit în Sibiu și deși nu aveam de gând să-i cer autograful (sau alte lucruri pe care le cer fanii înrăiți), întâmplarea a făcut ca sfârșitul Artmania să mă găsească și cu poză și cu autograf.

Mulțumesc, Elizule, venisem la Blogmeet fără nicio așteptare, credeam că o să fiu mulțumită cu orice fel de cadou. Dar am plecat acasă nu numai cu cel mai frumos cadou ci și cu multă fericire :). Și acum, un cântec care a fost scris special pentru tine :).

Ce drăguț în Pălti.

Ieri am fost în Pălti, la World Snowboard Day, cu Brylu, Eliza și Monica. Frigul nu ne-a împiedicat să fim pe pârtie alături de rideri, pe placa de snowboard (Moni) și pe vârfuri de munte, la fotoșutinguri :).

A fost foarte fain la Arena Platoș. Desigur, era și mai frumos dacă nu se vedea pământul și era totul acoperit de zăpadă (mai avem și pretenții :)). Dar, per total, a fost o zi memorabilă. De întors ne-am întors cu Gigel și cu Ada, care sper că s-au simțit la fel de bine ca și noi :).  Bravo bloggeri, bravo rideri!

 

Sfârșitul campaniei „Darul meu pentru Crăciunul lor”.

Astăzi proiectul nostru drag se încheie. Vă așteptăm în Carrefour de la 18:00, unde puteți asista la un scurt program artistic pregătit cu grijă de Gigel. De asemenea, puteți să-i cunoașteți pe cei 25 de bloggeri care s-au alăturat campaniei și pe cei 25 de micuți cărora le vom înveseli ziua (mulțumim ARAPAMESU). Pe această cale, vreau să mulțumesc tuturor celor care s-au implicat, atât sponsorilor, partenerilor și celor care ne-au ajutat în găsirea activităților, cât și bloggerilor sibieni, care s-au alăturat într-un număr destul de mare campaniei.

Bloggeri:
Moni
Pancu
Razvan
Tudor
Brylu
Rareshul
Călin Blaga
Achilianu
Tomitzel
Brunette Attitude
Iulia
Raluca
Shnucky
Bogdan Gheorghita
Diana-Ribana
Scorpia
Marius Ogrean
Ada
Cipi
Eliza
Maria
Daninhodj
Parfum de Femeie
Domnita Ralu

Parteneri:
– Antena 1 Sibiu, Eveniment TV, Sibiu100%, Turnul Sfatului, Sibiul.ro, CityNews Sibiu, KissFM

 

Darul meu pentru Crăciunul lor: O zi în Cafe Wien.

Cu siguranță că ați aflat deja de campania „Darul meu pentru Crăciunul lor”. Ei bine, cu ajutorul lui Brylu am reușit să-mi aduc și eu contribuția, ospătărind Marți în Cafe Wien.

Așteptam cu nerăbdare să-i cunosc pe cei care lucrează acolo. Așa că la prânz, de la viscolul de afară, am intrat în cafeneaua liniștită în care mă așteptau oameni călduroși. În cele patru ore cât am stat acolo am dus meniuri, am luat două comenzi, am dus cafele și am curățat mesele după plecarea clienților. Nimic neobișnuit, am făcut exact ce făcea Andreea, încercând să o ajut cât mai mult. Pe lângă astea, Paul m-a învățat lucruri despre fotografie – pasiunea noastră comună, un domn ne-a spus cum putem să ajungem inspectori ITM, o clientă ne-a povestit cum e viața în Franța și am învățat cum trebuie să arate un latte macchiato (tot mulțumită lui Paul).

Întâi, vreau să mulțumesc conducerii Cafe Wien pentru implicarea în acest proiect și pentru că au acceptat să merg acolo pentru câteva ore. Apoi vreau să le mulțumesc lui Paul și Andreei pentru bunătatea arătată față de scorpie, pentru că m-au îndrumat și m-au ajutat în scurta perioadă în care am fost lângă ei. De asemenea, vreau să-i mulțumesc și lui Brylu Crocodilu, care a găsit locul potrivit și ne-a scos din necazuri :).

Și pentru că identitatea scorpiei este oarecum ascunsă, nu vă atașez poză cu mine și tricoul minune (a contat și faptul că poza nu a ieșit prea bine) ci cu minunata cafenea în care m-ați putut găsi marți. Dacă vă hotărâți să mergeți, să știți că oamenii sunt faini și deschiși, plus că au o ofertă la cafea pe la prânz :).

Ne întâlnim luni. Doar luni.

Motivul? Plec în Cluju’. Și nu mă mai întorc curând :).

Având în vedere că aștept momentul ăsta de când bro’ s-a gândit să facă acolo facultatea, eu zic că o să fie o reîntâlnire destul de plăcută. A mea cu orașul, bineînțeles.

Weekend fain, oameni de/cu suflet!