E liniște ca într-un mormânt Sau ca într-un film mut în care totul se mișcă dar nu auzi nimic Suntem plini de nisip avem pielea gri și aspră Sunt milioane de fire de nisip în jur dar nu suntem și noi tot milioane Sus tot mai sus strig eu să ajungem până la vulturi Dar ajungem mult mai departe și ne rugăm să rămânem acolo Plini de nisip suntem acum ni se pare că pielea nu mai e piele ci plajă Și țărmul e plin de meduze dar nu ne pasă nouă de meduze Și lumea e plină de inimi triste dar nu ne pasă nouă de lume Trupurile noastre lasă urme șifonate pe nisip la fel ca pe un pat pe care-l părăsești Dar mie nu-mi plac paturile șifonate căci toate vor visa curând un trup cald și tânăr pe care să-l adăpostească Suntem mai vii decât oricine din mormântul ăsta mut Și respirăm nisip înghițim nisip și ne prăjim încet ne facem mici și mirosim a ars
Și când te gândești că eu nu am vrut să ajung decât la vulturi, dar am ajuns mult mai departe…
